Am mai multe versuri/poeme preferate din Gellu Naum, unul dintre marii poeţi pe care i-a avut limba română. Dar la o fiecare nouă lectură descopăr altele. Astăzi, 1 august – Ziua de naştere a Poetului, ar fi împlinit 96 de ani –, mi-a plăcut mult acesta – Utilitatea migraţiilor („Faţa şi suprafaţa”, Editura Litera, Bucureşti, 1994, pag. 39). Există în acest poem un cuceritor scenariu – la care rezonez mult (suntem în august!) – al unei aventuri/evadări pe o „faleză cu nisipuri umede”. Un loc în care să faci şi chiar să ţi se întâmple multe, dar mai ales să te odihneşti şi să asculţi tăcerea… (Vasile Gârneţ)
 
 
Utilitatea migraţiilor
 
Va trebui odată şi odată să trecem împreună
prin şiruri de catarge rupte de scânduri şi de stâlpi
plutind pe spatele lucios al apelor
până găsim faleza cu nisipuri umede
în care totul se îngroapă ca să se odihnească
 
vom fi siliţi acolo să ţinem lungi prelegeri despre
 lucrurile înecate
sau să intrăm în rândul vulturilor care
scormonesc gunoaiele
 
oricum spre asfinţit când vântul se va domoli
şi ceaţa va aluneca departe peste orizont
noi vom rămâne tot acolo faţă în faţă
de-o parte şi de alta a tăcerii