Arda Viraf este un alt text extrem de interesant conținut în Zend Avesta, colecția de cărți canonice ale zoroastrismului, o religie veche de pe teritoriul Iranului, care, cu 3000 de ani în urmă, era una dintre credințele dominante ale lumii antice. Până la apariția islamului, zoroastrismul a fost religia oficială în Persia.
Scriptura Arda Viraf înfățișează o călătorie inițiatică în paradis și infern. Similaritățile cu Divina Comedie dantescă sunt frapante, chiar dacă Arda Viraf a fost scrisă cu multe secole înainte de opera nemuritoare a lui Dante Alighieri. De fapt, data originii scrierii Arda Viraf a rămas necunoscută. Unii specialiști moderni afirmă că Dante ar fi avut ca sursă de inspirație texte provenite din Orient. În același timp, după cum ne demonstrează Mircea Eliade în monografia Șamanism: tehnici arhaice ale extazului, periplurile vizionare spre ceruri și în lumea subterană reprezintă un arhetip transcultural extrem de vechi.
Titlul cărții, Arda Viraf, uneori numită și Arda Viraf namag, se traduce prin Călătoria lui Wiraz cel Înțelept sau Cartea călătoriei lui Wiraz. Numele eroului Wiraz înseamnă Înțeleptul. Deși astăzi este vehiculat pe larg titlul Arda Viraf, specialiștii consideră că numele corect al acestei scrieri ar fi mai curând Arda Wiraz.
Misterioasa scriptură ne dezvăluie următoarea legendă. După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, acest neam a fost supus unui masacru, odată cu mulți dintre preoții săi, iar templele sale au fost pârjolite. Multe dintre scrierile sacre ale acestei culturi s-au pierdut, iar înțelepciunea sa a fost dată uitării. S-a produs o ruptură în raport cu trecutul.
Pentru a remedia această traumă și a reconfirma printr-o experiență mistică directă adevărul tradițiilor ancestrale, preoții l-au ales pe cel mai demn reprezentant al neamului lor și i-au încredințat o sarcină foarte dificilă. Acestui erou, pe nume Wiraz, i s-a dat să bea un drog puternic, ca să intre în stare de transă și să săvârșească un zbor vizionar spre paradis și infern, pentru a vedea ce se află acolo și a le spune cele văzute compatrioților săi.
Wiraz a izbândit și după multe zile petrecute în neștire și-a revenit. Cartea Arda Viraf păstrează mărturiile eroului-vizionar.
Mai întâi, este descris paradisul, locul unde vor ajunge sufletele tuturor celor care au dus o viață fără păcate.
Apoi urmează mărturisirile lui Wiraz despre infern, căruia-i este rezervat un spațiu mult mai larg decât tărâmului celest. Sunt prezentate în detaliu 66 de scene de suplicii, aplicate pentru diverse crime și păcate. Multe dintre pretinsele crime amintite în Arda Viraf au un caracter absolut derizoriu. Acest catalog al torturilor se încheie cu pedeapsa pentru regicid, considerată de adepții lui Zaratustra drept cea mai gravă transgresiune.
În Arda Viraf se manifestă plenar unul dintre cele mai importante atribute ale religiei zoroastriste, dualitatea dintre bine și rău. Morala oarecum tezistă din Arda Viraf avea, de fapt, un rol practic în societatea respectivă, ca o cale de a salva civilizația de la dezordine, haos și colaps.
Concepția conform căreia binele va fi răsplătit, iar răul pedepsit, se regăsește în creștinism. Însă creștinismul a introdus o reformă morală asociată unei idei noi, care combate legile inumane și pune mai presus principiul umanismului, compasiunea, toleranța și încrederea în capacitatea omului de a deveni mai bun. Nu întâmplător, cel care se află în centrul credinței creștine, Mesia, este victima unui abuz judiciar.
Se pare că în mediul adepților lui Zaratustra nu au existat inițiative precum cea a lui Iustinian, împăratul bizantin din secolul 6, care a întreprins măsuri energice pentru a aduce ordine în codul de legi, în așa fel încât să elimine arbitrariul și abuzul din Justiție.
Imaginile de-a dreptul monstruoase din Călătoria lui Wiraz cel Înțelept, ce implică metode de tortură cu șerpi și cu mutilări de tot felul, fac lectura acestui text aproape insuportabilă. Dacă percepția cititorilor moderni este anesteziată de experiența vizionării unor filme horror de duzină, care ne fac conștienți de caracterul iluzoriu al oricăror ficțiuni, atunci este greu de imaginat ce impact aveau lecturile publice ale scripturii Arda Viraf pentru vechii adepți ai lui Zaratustra. Se spune că în acele momente femeile și bărbații deopotrivă urlau de groază la auzul acelor descrieri înfricoșătoare. Probabil, prin conținutul său violent, Arda Viraf putea fi plasată alături de Malleus Maleficarum (Ciocanul răufăcătorilor), îngrozitorul manual de tortură al Inchiziției.
Iată cum începe scriptura sacră Arda Viraf: „Se spune că, într-un trecut îndepărtat, piosul Zartosht (Zaratustra) a creat religia, pe care a primit-o și care s-a răspândit în lume, iar până s-au împlinit 300 de ani, credința a rămas curată, oamenii nu se îndoiau de ea. Dar după aceea, blestematul spirit rău, spiritul cel viclean, pentru ca oamenii să-și piardă credința, l-a îndemnat pe blestematul de Alexandru Romanul, care domnea în Egipt, să vină în țara Iranului și să aducă fapte de mare cruzime și război, și devastare. Tot el l-a omorât pe conducătorul Iranului și a nimicit marele oraș și imperiul, lăsându-le pustiite. Și întreaga înțelepciune a religiei, îndeosebi scripturile Avesta și Zand, înscrise cu cerneală de aur pe piei de vacă și depozitate în arhive, în Stakhar, au fost nimicite.”
După distrugerile provocate de Alexandru Macedon, Iranul a rămas fără rege, fără preoți și judecători, iar scripturile sale au fost arse. Treptat, după aceea s-a ridicat o nouă generație de înțelepți, aceștia s-au adunat să discute și să propună soluții pentru criza în care se afla țara. Astfel au vorbit înțelepții: „Este nevoie să găsim mijloace ca unul dintre noi să plece și să aducă înțelepciune de la spirite, astfel încât oamenii care trăiesc în această epocă să știe dacă toate ceremoniile Yazishn, Dron și Afrinagan, și rugăciunile Nirang, și toate ritualurile de purificare pe care le urmăm ajung la Dumnezeu sau la demoni și dacă fac bine sau nu sufletelor noastre.”
Sunt găsiți șapte oameni demni din neamul lor, dintre care sunt aleși doar trei, iar la urmă rămâne doar unul care este Wiraz (Viraf) Cel Înțelept – acesta va săvârși o călătorie fără mișcare.
În același timp, călătoria în transă pe care o întreprinde eroul Wiraz îmi amintește foarte mult de cartea mea preferată din adolescență, romanul Dune al lui Frank Herbert, în care personajul central, Paul Atreides, devenit Paul Muad’dib, trece și el printr-un ritual mistic extrem de periculos, pentru a intra în contact cu forțele sacre ale universului și pentru a deveni Cel Ales. În contextul lansării în acest an al unei noi adaptări cinematografice după saga Dune, cred că spectatorilor din tânăra generație, cei care vor redescoperi creația autorului de science-fiction Frank Herbert, le va fi interesant să citească și scriptura arhaică pe care v-am prezentat-o mai sus.
Iar celor care ar dori să afle mai multe despre zoroastrism, încercând să citească Zend Avesta direct de la sursă, le recomand cu toată încrederea portalul pe Internet avesta.org – o platformă dedicată revigorării acestei religii arhaice.