Într-o lume în schimbare, se impune cu de la sine putere elaborarea unor noi teorii sociale, adaptate la noua realitate. În acest context, ideile unor  gânditori precum Alvin Toffler, Francis Fukuyama, Marshall McLuhan sau Jean Baudrillard au reuşit să pătrundă în mainstream-ul societăţilor lor şi să devină un bun general.
Pe parcursul ultimelor decenii, la teoriile sociologului american Alvin Toffler s-au raportat frecvent mediile politice şi corporative, aserţiunile sale fiind chiar utilizate drept argument în discursurile unor demnitari de prim rang.
S-a născut în 1928, în New York City, şi a urmat studiile la Universitatea din New York. Dar în loc să-şi susţină examenul de licenţă, a preferat să se angajeze într-o fabrică din Detroit, pentru a observa din prima sursă natura civilizaţiei moderne. Experienţa de muncitor avea să i se întipărească adânc în memorie. Odată a rămas siderat văzând cum o femeie care suferise un accident şi-şi pierduse degetele de la o mână părea mai puţin îngrozită de mutilarea ei fizică decât de perspectiva de a rămâne şomeră. Biografia lui Alvin Toffler va rămâne strâns legată de oraşul Detroit, care a fost pentru o perioadă îndelungată cel mai important centru industrial din lume şi unde aveau să se manifeste premisele unei noi ordini mondiale.
„Motor City” avea să-l inspire, mult mai târziu, în scrierea cărţii vieţii sale, Al Treilea Val, apărute în 1980. Conceput ca un adevărat manifest al civilizaţiei tehnologice a secolului 21, acest volum ar putea fi comparat cu ceea ce a însemnat „Capitalul” lui Marx pentru socialism. În Al Treilea val Toffler împarte istoria în câteva perioade distincte, marcate de trei valuri de schimbare. Primul val, care s-a manifestat cu 10.000 de ani în urmă, a fost cel al revoluţiei agrare. Al Doilea val, cel al revoluţiei industriale, s-a declanşat acum trei secole. Din această amplă perspectivă, Alvin Toffler consideră că în ultimii ani lumea asistă la emergenţa unui al Treilea val de schimbare şi a unui nou tip de civilizaţie, bazate pe principii radical diferite faţă de cele ale societăţii industriale.
În era industrială, în toate domeniile, chiar şi în cele umaniste, a fost aplicat mecanicismul, întreaga societate fiind organizată după modelul unei maşinării. Sociologul american citează în cartea sa un discurs al lui Troţki, în care acesta vedea modelul societăţii ideale asemenea unui mecanism perfect racordat. Cât de direct se asociază aceste idei cu teoriile mecaniciste lansate de Frederick Winslow Taylor, pe care scriitorul Evgheni Zamiatin l-a plasat în centrul universului aberant din romanul „Mî”! Zamiatin descrie o societate în care cetăţenii merg pe stradă în marş şi poartă numere de identificare în loc de nume. Ideile lui Taylor au fost apoi asimilate pentru a fi puse în practică de către arhitecţii regimului comunist.
Din punctul de vedere al lui Alvin Toffler, capitalismul şi socialismul reprezintă de fapt două faţete ale aceluiaşi sistem, ambele fiind nişte creaţii ale civilizaţiei industriale. El distinge, de asemenea, câteva atribute definitorii ale societăţii de tip al Doilea val: Standardizarea, Sincronizarea, Concentrarea, Masificarea, Centralizarea şi Sistematizarea. Sistemul educativ din perioada industrială a funcţionat ca o „fabrică de oameni”, care, pe lângă predarea materiilor de bază, îi condiţiona pe tineri să fie punctuali şi disciplinaţi, pregătin­du-i pentru o muncă repetitivă, de la oră la oră, în fabrici sau oficii. Pentru a asigura ordinea, elitele civilizaţiei de tip al Doilea val au orchestrat o omogenizare forţată a societăţii, orice manifestare de imprevizibil fiind privită ca un factor destabilizator. Astfel viaţa omului modern a devenit atât de previzibilă, încât un grup de cercetători a fost în stare să alcătuiască o listă cu toate ocupaţiile posibile pe care le poate realiza un individ, ca, de exemplu, să schieze în munţi sau să viziteze grădina zoologică. O listă extrem de restrictivă, totuşi.
Astăzi se observă o mutaţie evidentă în caracterul şi comportamentul reprezentanţilor tinerei generaţii, care, spre deosebire de părinţii şi bunicii lor, suportă cu dificultate munca mecanică, repetitivă. În societatea celui de-al Treilea val, dezvoltarea tehnologiei a condus la un fenomen de demasificare şi la reafirmarea individualităţii. Dacă societatea industrială s-a bazat mai ales pe forţa brută, atunci, în era tehnologică, primează cunoaşterea.
Tranziţia spre societatea de tip al Treilea val şi procesul de înlocuire a industriei perimate prin tehnologii performante s-a resimţit acut în acelaşi Detroit, provocând situaţii de criză şi şomaj. În prezent, din cauza închiderii multor uzine, acest oraş a ajuns într-o stare de devastare totală, cartiere întregi rămânând acum pustii.
Ampla bibliografie a lui Alvin Toffler cuprinde şi o carte intitulată Consumatorii de cultură, apărută încă în timpul administraţiei Kennedy. În această lucrare Toffler a lansat ideea că opţiunea membrilor societăţii moderne pentru un anumit tip de creaţii artistice le consolidează individualitatea, protejându-i contra uniformizării şi dezumanizării. Autorul observă, de asemenea, că aristocraţiile financiare nu se manifestă neapărat şi ca nişte elite culturale, amintind de faptul cum în America secolului XIX actorii teatrelor ambulante erau persecutaţi de poliţie de rând cu haimanalele, sau făcând aluzie la un judecător american care ar fi declarat odată maliţios: „Nu ştiu cine e acest James J. Shakespeare!”. Nelipsit de umor, autorul citează dintr-un număr al revistei Vogue de la sfârşitul secolului XIX: „Acum, când băile publice sunt accesibile oricui, oare prin ce mai poate fi definit un gentilom?”.
Volumul Şocul viitorului (1970) a avut la origine câteva lucrări de cercetare despre impactul dezvoltării accelerate a tehnologiei, comandate lui Alvin Toffler de către corporaţiile IBM, AT-T şi Xerox.
Power Shift: Cunoaştere, capital şi violenţă la frontiera secolului 21 (1990) are ca temă tensiunile din lumea corporativă şi politică provocate de ascensiunea noilor elite ale societăţii de tip al Treilea val şi de marginalizarea elitelor celui de-al Doilea val.
Război şi antirăzboi (1995) abordează strategiile de evitare a conflictelor armate în viitor, iar, în cazurile în care acestea sunt inevitabile, de reducere a pierderilor de vieţi omeneşti. Cartea introduce concepţia de război non-letal şi descrie strategia aplicată de generalul Schwarzkopf în timpul Operaţiunii Furtună în Deşert, precum şi ideile elaborate în cercurile militare americane pentru a preveni în viitor dezastre precum cel al războiului din Vietnam, al luptelor în tranşee din timpul primului război mondial, sau al bătăliei de la Gettysburg din timpul războiului civil american, care s-au soldat cu pierderi umane imense.
Cea mai recentă carte a lui Alvin Toffler este Capitalul revoluţionar (2006) şi descrie noile oportunităţi de dezvoltare economică apărute în societatea de tip al Treilea val.
În fine, ideile lui Alvin Toffler, inclusiv cele din Al Treilea val, au avut efecte surprinzătoare şi asupra evoluţiilor din cultura sfârşitului de secol. Dar acesta este deja alt subiect...