articol: 

Mircea Horia Simionescu, un reprezentant important al şcolii de proză de la Târgovişte, în celebra sa „Bibliografie generală”, face un joc borgesian, în convenţia literaturii textualiste, inventând o „Istorie a literaturii pertineze”.

...Aşaa? Cartea nomazilor din B.? Ce s-o fi ascunzând după acest B., cam pricep eu, dar de ce: „nomazii”, aici îmi vine mai greu. L-aş întreba pe autor, dar... mă sfiesc. Mi-ar răspunde, la sigur, în felul lui, zâmbind subţirel: „Citiţi „Cartea” şi o să aflaţi...” Am citit-o. Acum un an şi mai bine. În varianta electronică. La început până pe la jumătate. Şi m-am rătăcit – un text atât de dens, situaţii atât de insolite, o sumedenie de nume/personaje şi mai toate bizare... Am luat o pauză, am reluat lectura, am dus-o la capăt şi...

articol: 

Dramaturg talentat, creatorul unor ziare şi, mai nou, managerul primei televiziuni de ştiri din Basarabia, Val Butnaru a surprins lumea literară editând la mijlocul lunii mai a acestui an un roman: Cartea nomazilor din B. – rod al unui proiect comun, iniţiat de Editurile RAO de la Bucureşti şi Prut Internaţional de la Chişinău.

articol: 

În cele două decenii care au trecut de la marea cotitură istorică din decembrie 1989, analizele privitoare la perspectivele dezvoltării României au fost destul de multe.

articol: 

Am tot amânat să scriu, în acest colţ de pagină numit şi „Etica memoriei”, despre Cartea foametei de Larisa Turea, datorită nedumeririlor pe care le provoacă întrebarea „Cum să-ţi aminteşti o foamete?”.

articol: 

După douăzeci de ani de tranziţie eşuată, de mahmureală prodigioasă, Basarabia de după 7 aprilie 2009 încearcă să arate altfel şi să-şi strige angoasele. Stela Popa îşi marchează debutul literar cu romanul intitulat 100 De Zile, lansarea cărţii a avut loc mai întâi, cum e şi firesc, la Bucureşti şi Chişinău, după care au urmat alte oraşe româneşti, în general centre universitare. Evenimentele din R. Moldova, ale ultimului an, au antrenat şi au concentrat o mai mare atenţie asupra spectrului basarabean. R.

articol: 

„Un poem este un limbaj memorabil”
Edward Foster, Dimineaţă
 

articol: 

Am scris relativ puţin despre poezia lui Grigore Chiper, deşi autorul Abia tangibilului (debut editorial – 1990 – remarcabil, emblematic pentru poezia Generaţiei ’80 din Basarabia) este unul dintre poeţii importanţi, care chiar contează în peisajul literar de la Chişinău. I-am citit însă întotdeauna cu plăcere şi antren intelectual cărţile de versuri – patru la număr – pe care le-a publicat de atunci (Aici, în falset –1991; Perioada albastră – 1997; Cehov, am cerut obosit – 2001; Turnul de fildeş înclinat – 2005).

Din câte ţin minte, problema predării religiei în şcolile noastre s-a mai pus în câteva rânduri, fie de unele partide politice în timpul campaniilor electorale, fie de diverse feţe bisericeşti sau persoane „responsabile” din cadrul ambelor Mitropolii. Dar atunci toate propunerile legate într-un fel sau altul de acest subiect au fost trecute repede cu vederea, aşa cum probabil nici cei care le-au înaintat nu au mizat prea mult pe succesul realizării lor.

„Nedumeriţi, copiii îi întrebau pe părinţi ce se întâmplă şi de ce curgeau lacrimile în valuri. Trei minute mai târziu, şirul lung de vagoane s-a prelins pe lângă Biserica Mazarachi, bătrâna ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, şi plânsetele s-au înteţit. Părintele paroh Păduraru, rămas să-i înfrunte cu crucea în mână pe invadatori, ieşise în odăjdii de sărbătoare în umbra vechii zidiri, cu faţa, de asemenea, scăldată în lacrimi, spre a-i binecuvânta pe bejenarii din tren.