articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

Cartea poeziei 2012. Antologatori: Emilian Galaicu-Păun, Mircea V. Ciobanu, Lucia Ţurcanu, Editura ARC
 

Duminică, 22 aprilie, francezii au departajat, într-un prim tur, cei zece pretendenţi la fotoliul de preşedinte al Republicii Franceze. Dacă la aceste alegeri campion a fost totuşi abstenționismul, doar doi candidaţi s-au calificat în turul doi, în această ordine, după numărul de voturi: François Hollande, liderul stângii, şi Nicolas Sarkozy, preşedintele în exerciţiu.
 

articol: 

Din păcate, literatura care se scrie în ţările Europei de Est (poate cu excepţia celei maghiare) este prea puţin cunoscută cititorilor de limbă română. Oricât de interesantă ar fi o punere în paralel a felului în care au evoluat modelele literare în ţări care au o moştenire culturală comună, secole de istorie asemănătoare şi care s-au aflat recent împreună dincolo de Cortina de Fier, editorii români par oarecum reticenţi în a traduce şi publica volume ale vecinilor estici.

Arta românească interbelică a produs şi lăsat în istorie un număr mare de „Oscarsmizi”1, după abstrusa, dar atât de reuşita zicere a lui Tudor Octavian, denumind prin acest termen o lungă listă de artişti cu nume de alogeni, dar a căror creaţie s-a făcut remarcată în chipuri diferite şi polimorfe în mediul cultural de la noi. Lista celor la care face autorul referire este lungă, iar redescoperirea operei acestora este de dată recentă, oarecum simultană cu maturizarea pieţei de artă, împreună cu profesionalizarea ei.

Legendarul Marshall McLuhan (1911-1980) a fost unul dintre iniţiatorii studiului tehnologiilor mediatice şi al impactului lor covârşitor asupra lumii. Previziunile sale extrem de precise l-au transformat într-un adevărat profet al erei informaţionale, expresiile memorabile global village şi medium is the message fiind astăzi mai actuale ca oricând.

articol: 

Poate cel mai de succes romancier al generaţiei sale, Ivan Klíma s-a retras din viaţa publică după Revoluţia de Catifea, consacrându-se exclusiv, de mai bine de două decenii, scrisului de ficţiune şi memoriilor. Autor a peste 40 de cărţi (romane, culegeri de proze, piese şi eseuri), Ivan Klíma s-a născut în 1931, la Praga, într-o familie de evrei şi a fost distins pentru opera sa cu numeroase şi importante premii, între care Magnesia Litera (2010) – cel mai important premiu literar în Cehia – şi Premiul Kafka (2002).

În primii ani postbelici populaţia, în special cea rurală, a schimbat masiv, contra produse alimentare, diferite obiecte (haine, prosoape, covoare şi chiar case) achiziţionate în perioada precedentă. Studenţii, deşi nu dispuneau de asemenea bunuri, au putut să schimbe sau să vândă ocazional obiecte găsite în imobilele răvăşite de război. Comitetele sindicale studenţeşti repartizau bonuri ce permiteau achiziţionarea unor mărfuri industriale greu de găsit și ele: haine, gaz lampant ş.a.

Când sunt acasă, blocnotesul mi-e lângă calculator sau pe pervaz, ca să-l pot, fiind culcat, ajunge cu mâna. Iar când plec într-o călătorie pentru o zi întreagă sau pentru mai multe, îl iau cu mine. În geantă. Nu mi s-a întâmplat, probabil, niciodată să nu fi avut ocazia, deplasându-mă în microbuz, să-l răsfoiesc. Mai rar însă am posibilitate să scriu ceva în el. Orice – versuri, un fragmenţel de proză (ea mă curtează  insistent în ultima vreme), un pasaj publicistic etc.

Căruţa în creaţia lui Ion Druţă este prezentă firesc în cele mai diverse ipostaze şi forme ale existenţei tradiţionale a românului, având o puternică încărcătură simbolică şi emoţională. Paradoxal, anume căruţa, şi nu carul cu boi, în cazul lui Druţă, ar putea constitui, de exemplu, un subiect tentant pentru psihocritica astăzi la modă şi la Chişinău.

articol: 

În textul postmodernist distincţia dintre genurile literare cade în plan secund, se vorbeşte tot mai mult de hibridizare textuală ca trăsătură definitorie a acestuia şi de autenticitatea discursului. Într-un interviu găzduit de site-ul Editurii Humanitas T. O. Bobe răspunde la câteva întrebări ce vizează epiderma şi substanţa volumului Contorsionista. Aflăm că gestaţia cărţii a parcurs o perioadă relativ îndelungată şi că abia în ultimii ani volumul (cele 8 povestiri) şi-a definitivat corporalitatea.

articol: 

Preambul

* Poezia e un drum spre miezul bietei făpturi umane.
 
* Poezia e secreţia eului meu celui mai profund, mai intim. Prin aceasta, ea e cea mai fidelă „foaie de tempera­tură” a celei care sînt.
 
* Sufletul omului are şi el un sunet, ca şi arama, ca şi cristalul, ca şi fierul... Scriind poezie, încerc să aud sunetul sufletului meu şi îmi doresc să-l fac să semene celui scos de un pahar de cristal cînd îl loveşti delicat cu un cuţit.

Se făcea că eram într-o toamnă, undeva la mare, la vreun simpozion probabil, dar mă pomenii într-o gară... neclară, difuză, cu uşoară – nu în retuşuri, accente – atmosferă din „Stalker”-ul lui Andrei Tarkovski. Strunele stranietăţii şi străinătăţii nu erau întinse la maximum, ci uşor slăbite, astfel că nici neliniştea, personală şi cea generală, nu era mare, însă se făcea, totuşi, resimţită. În fine, – la un început de drum, de reîntoarcere, – pentru că, nedându-mi exact seama în ce gară din Dobrogea mă aflu, trebuia să revin la Neptun.

Zi decisivă
 
Luminiţei de la capătul tunelului
i se mai zice „A doua zi”.
Cu toată panoplia,
nimic  altceva nu se stinge atât de uşor,
ca să nu mai fii prizoniera patosului
„Fila trebuie întoarsă!”
 
 
Nota bene

articol: 

Pînă a nu citi cartea dlui Jean Michel Cantacuzène, ştiam mai puţin decît nimic despre George Matei Cantacuzino (între acesta din urmă şi autor nu există vreo înrudire). Cu excepţia numelui unei străzi (înregistrat în­tîmplător), a semnăturii pe două sau trei splendide acuarele, păstrate de familia soţiei mele, şi a cîtorva amintiri răzleţe despre ultimii săi ani de viaţă (povestite mie tot în familie), personajul mi-a fost, multă vreme, complet necunoscut. Şi totuşi,– asta am aflat-o abia acum!

articol: 

După roman, Anatol Moraru revine la proză scurtă cu volumul Nu mă tentează (2011), fără a institui un hotar insurmontabil între felul de a scrie roman şi cel de a scrie proză scurtă.

articol: 

Cât de multă memorie e într-un Ţesut viu, 10x10? Întrebarea mea e similară cu cea a peştelui care se întreabă ce e... apa. (Doi peşti, unul mai tânăr şi altul mai bătrân, înoată şi se întâlnesc cu alt peşte: „Bună, cum e apa?”, întreabă acesta. „Bine, mersi”, răspunde peştele mai bătrân, continuându-şi drumul alături de însoţitorul său. După o vreme peştele mai tânăr îl întreabă, gânditor: „Ce-i aia...

Evenimentul s-a desfășurat la Chișinău între 25-27 aprilie 2012. A fost a doua ediție a acestei manifestații prin care scriitorii din Basarabia și publicul iubitor de literatură s-au sincronizat cu acțiuni similare derulate în același interval de timp în mai multe țări europene. Organizatori și sponsori ai Festivalului: Uniunea Scriitorilor din Moldova, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” și Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Iată câteva din acțiunile mai importante, care au captat atenția publicului și mass-media:

articol: 

articol: 

Jurnalistul Vasile Botnaru, directorul biroului Europei Libere de la Chișinău, este în ultimul timp tot mai mult disputat de artistul vizual Vasile Botnaru.