Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi la Editura Polirom
 

Multe texte interesante în sumarul revistei Sud-Est cultural, nr. 1/2021. Mircea V. Ciobanu (MVC) scrie despre „Poezia promoției ’90”, o generație ajunsă la timpul antologiilor de bilanț, când sunt strigați liderii și inventariate echipele.

Aproape că îi auzeam gândurile – mai întâi, m-a făcut «tanti», dar când discursul meu acuzator s-a înăsprit, «cloanță». «Cloanță țâfnoasă», «dusă cu pluta». Eram conștientă cu câtă aversiune îmi observă gesturile și-mi evaluează (negativ) înfățișarea. Nu-i plăceau nici frizura, nici hainele, nici îndârjirea mea. Îmi scruta fața cu o aversiune tot mai fățișă. Dar și eu am observat multe – că e apoplectic, că bea prea mult și că are slăbiciune pentru mâncărurile grase.

1. Ţărancă din Finteuşul Mare (Maramureş), 1925 - imagine din albumul Iosif Schneider.
2. Undeva în România, anii ’40
3. Constanța, pe la 1915
 

Nu m-am decis, imediat ce l-am cunoscut, să scriu despre el.

Poeta și prozatoarea Mariana Codruț, buna noastră prietenă și colaboratoare, va publica în curând la Editura Cartier un volum inedit de proză scurtă: „Era lumină, era vânt”. O proză din acest volum, intitulată „Noua zi”, a și fost remarcată în mod special: Mariana Codruț a primit pentru ea Premiul german Spiegelungen pentru proză foarte scurtă, ieșind învingătoare dintr-o concurență cu alți 78 de autori români.

O literatură ignorată
 

De această dată, vă voi prezenta o altă prețioasă piesă de anticariat din biblioteca familiei mele. Este Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, apărut în ediție românească în 1961, la Editura Cartea Științifică, după o versiune italiană lansată în 1939 de Editura Bompiani din Milano. Trebuie menționat că varianta românească a fost realizată prin intermediul unei ediții sovietice.

Artistul american Xanopticon (cu numele adevărat Ryan Friedrich) practică o muzică electronică autentică, fără concesii, ce ar putea fi prezentată chiar și la cele mai selecte serate rave ilegale.

Între 16 și 18 iunie a. c., la Universitatea din Zürich (Elveția), a avut loc cel de-al VIII-lea Congres Internațional dedicat lui Eugeniu Coșeriu: Coseriu’s Linguistics. Origin and Actuality (Lingvistica lui Coșeriu. Origine și Actualitate).

Ivirea acestor măşti negre pe
chipuri – pe gură şi nas –, tot
atâtea brasarde de doliu.
O voce, sub acoperire şi ea,
recitând din Virgil Mazilescu:

Probabil oriunde în lume, dacă eşti recunoscut ca scriitor, la întîlnirile cu cititori necunoscuţi lucrurile sînt simple. Recunoaş­terea devine omul tău de încredere: oriunde trebuie să mergi, el se duce cu mult timp înaintea ta, „aprinde luminile” şi „încălzeşte locul” pentru spectacolul ce urmează a fi dat de tine în faţa lor.

Datorii
Epictet – sclav eliberat,
mare filozof stoic
 
Totul jertfit generozității întru despovărare. Mijlocul de aur între nimic de prisos și perfecta lipsă de datorii.

-... °C

te-am sunat ieri ca să tac
alo
aaalllllooooo
ai răspuns și nu
mi-ai
recunoscut tăcerea

mi s-a făcut frig în
carne până la
d (i) e g e r a r e
 
 
Post-mortem

personală
 
Pe simezele „Șapte coline”
toamna
spre deosebire de noi
nu s-a rușinat să se expună goală

Pe 27 august 2021, se împlinesc trei decenii de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Am invitat câțiva scriitori și intelectuali basarabeni să ne ofere reflecțiile lor pe această temă. Independența e o realitate neunivocă și contradictorie, care ne înfățișează o priveliște diferită, mai senină sau mai deprimantă, în funcție de perspectivă, de „ocheanul” prin care privim.

Pînă a nu citi cartea lui Jérémie Koering, nu mi-a trecut vreodată prin minte cît de ciudat este modul în care ne exprimăm plăcerea intelectuală sau estetică față de un text bine scris sau o operă de artă. Aproape toți termenii folosiți în asemenea situații sînt împrumutați din sfera culinară (gastronomică). Cîți dintre noi nu am spus despre o carte bună că am „devorat-o”?

Că umanitatea a intrat în era digitalizării nu mai este o noutate, la fel cum nu e nici faptul că lumile virtuale consumă tot mai mult din existența umană. Probabil că omul a simțit întotdeauna nevoia de a se deda spre absorbție unor realități alternative, tendință confirmată de apariția mitologiilor, religiilor, artelor, spațiilor web etc., care nu fac decât să deschidă piste către o multitudine de lumi ficționale.

Iacob Florea face parte din acea categorie rară de scriitori/prozatori pe care îi interesează mereu lucrurile făcute/scrise altfel. O știu, în primul rând, din proza sa scurtă, rezervată unor fini cunoscători ai fenomenului prozastic. Textele sale se caracterizează fie prin construcția atentă a subiectului, cu întorsături neașteptate care suscită în permanență interesul și gustul estetic, fie prin subiecte mai comune, dar care pun în valoare detaliul și nuanța.