Aproape că îi auzeam gândurile – mai întâi, m-a făcut «tanti», dar când discursul meu acuzator s-a înăsprit, «cloanță». «Cloanță țâfnoasă», «dusă cu pluta». Eram conștientă cu câtă aversiune îmi observă gesturile și-mi evaluează (negativ) înfățișarea. Nu-i plăceau nici frizura, nici hainele, nici îndârjirea mea. Îmi scruta fața cu o aversiune tot mai fățișă. Dar și eu am observat multe – că e apoplectic, că bea prea mult și că are slăbiciune pentru mâncărurile grase.