Oleg Serebrian, Pe contrasens (roman). Editura Cartier, 2021
 

Un dublu portret omagial Ion Pop în numărul 6 al „Revistei literare”. Poet, critic și istoric literar, respectat și îndrăgit profesor universitar, Ion Pop a împlinit 80 de ani pe 1 iulie. La mulți ani și din partea contrafortiștilor, Maestre!

Există cărți și autori care dictează drumuri și genuri literare, sparg tipare, depășesc granițe. Sunt apoi și o sumedenie de titluri care încearcă să reproducă rețeta de succes, unele întrecând cu brio modelele și înaintașii. Dar există și o minoritate literară inclasabilă, departe de mode și de afinități stilistice, care are o voce a ei, aparte, deloc influențată de felul în care se scrie într-o anumită epocă.

Încă din anii terminali ai prezenței mele între pereții Școlii Republicane de Arte Plastice (acum, Liceul de Artă „Igor Vieru” din Chișinău), am aflat de la profesorul meu de istoria artelor plastice, dl. Gheorghe Mardare, că lucrează la un studiu mai amplu despre morfologia covoarelor țărănești vechi basarabene. Era fie în 1985, fie în 1986.

1. La Govora, 1914.
2. Un meşter şi doi copii. Undeva în România, anii ’40.
3. Pe litoralul românesc. Anii ’20-’30.

Meseria: reporter, sub titlul american The Passenger, este un film memorabil, realizat în 1975 de Michelangelo Antonioni.

În ce constă fenomenul unei personalități talentate, cât de efemeră este inspirația, cum să îți transformi creația într-un instrument al conștiinței de sine și ce trebuie sa faci ca despre Familia Regală a României să vorbească toată Academia de Arte din Sankt-Petersburg. Despre toate acestea și multe altele în interviul talentatei portretiste din Basarabia, a cărei expoziție s-a deschis la galeria bucureșteană „Arbor”. 

Nici latina
termenilor
anatomici,
 

Scriitoarea Marguerite Yourcenar, cu numele adevărat Marguerite Crayencour (1903-1986), a fost prima femeie acceptată în Academia Franceză. Acest moment s-a produs abia în 1980, ca încă o demonstrație a misoginismului ce a afectat mediile culturale până nu demult.

Interviu cu un cristian
 

Cele nouă povestiri ale lui Cătălin Dorian Florescu, adunate în volumul intitulat În buricul pământului, țintesc deopotrivă realități sensibile și dureroase, în descompunere, marchează limitele unui spațiu în dezagregare, peste care se aștern un soi de așteptare surdă și o continuă im

Era toamna. Vântul scutura copacii de pe malurile Prutului, iar de pe malul drept începeau să se distingă casele de pe malul stâng. Cam de la sfârșitul lui octombrie și până prin aprilie, se vedeau bine casele mici vopsite în albastru și verde, acoperite cu plăci de azbest. Se uitau cu toții spre malul stâng, deși nu era voie să privești insistent peste frontiera de stat.

Asociația pentru cultură și arte „Arbor” din București, președinte Victoria Nagy Vajda, a inițiat un proiect intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”, care are drept scop familiarizarea publicului din România cu cinci romane, majoritatea apărute în anii ’60, romane care au schimbat fața literaturii din stânga Prutului, după o lungă perioadă de proletcultism feroce, sau creionând, deja în anii 2000, în cheie satirică, istoria zbuciumată a Basarabiei.

1. A spune îmi place/nu-mi place e aproape întotdeauna la îndemână.

Pandemia pare să fi dat totul peste cap, am observat că am construit o civilizație fragilă, din porțelan, că nu mai știm să reacționăm în fața necunoscutului, a imprevizibilului
 

După ce mama a primit vestea, vreo două săptămîni şi-a ţinut lacrimile. Dar zi şi noapte curgeau, pic-pic-pic, adu­nîndu-i-se în piept. În timpul ăsta, şi-a adus fata acasă din oraşul străin, a îmbrăcat-o în rochie albă – he, ce frumos străluceau pe piepţi, de o parte şi de alta a capului, lungile plete roşii! –, de parcă n-ar fi pregătit-o de îngropat, ci de măritat cu pămîntul.

Uneori, precum în cazul tău, Walt Whitman, – în cazualitățile diverse ale sufletului, spiritului tău – firele de iarbă sunt fire de fire omenească, fire de viață, pentru că mirabilă nu e, nu, sămânța de nisip ce naște perla – primordială rămâne sămânța ierburilor în care palpită foșnetul de câmp, amiezile de grădină – acolo, în Eutopia ca miracol al mirabilei U t o p i i d e S i n e cu fire de fire, cu fire de simțire, cu fire de cugetare; altfel spus, cu fire de spirit, de caracter sau – ca să ne

indice de masă literară
 
pe-afară mirosul de ficțiune
a acaparat întreg orașul

Puține sînt subiectele mai intens explorate decît etnicitatea și naționalismul. Despre componentele acestui binom s-a scris, literalmente, enorm și aproape că o viață nu ar fi de ajuns pentru a citi totul.