De fiecare dată când scriu aceste „Poveşti...”, mă gândesc la cititorul meu, la felul cum le citeşte, cum mă citeşte, de altfel. Mi-l închipui aşa un lector ideal, unul absolut, aproape omniscient, un adevărat lector de poveşti, care însă preferă să şi asculte, ghidat de câte ceva, care uneori iese din pagină şi parcurge străzi, case, răspântii.