Categorii

Parteneri

Cronica literară

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Portret de familie şi de epocă (Robert Şerban, „Puţin sub linie”)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Robert Şerban este un autor nu numai prolific, ci şi variat în preocupările sale literare: poet, ziarist şi publicist, prozator, dramaturg, critic de artă. Cu toată această pulverizare a intereselor, de altfel, în deplină concordanţă cu spiritul vremii, poezia, cărţile de poezie reprezintă o constanţă şi domină bibliografia sa polivalentă. Poate doar prozatorii, în special romancierii, au mai rămas axaţi pe un singur domeniu. 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Ce este și cui prinde bine un vampir pasiv (Gherasim Luca, Le Vampire passif/ Vampirul pasiv)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Îl cunoşteam pe Gherasim Luca (despre care ştiam anterior doar că a fost unul din membrii „Grupului suprarealist român”, împreună cu Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun şi D. Frost) din antologia „optzecistă” a lui Dumitru Chioaru şi Ioan Radu Văcărescu.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Gesturi și priviri și atingeri (poetul Alex Cosmescu)

Poetica cărții Un spațiu blând care mă primește cum m-ar îmbrățișa (Cartier, 2013) vine în deplină concordanță cu eseurile pline de reflexivitate pură și erudiție ale lui Alexandru Cosmescu. Aceeași trecere lină din planul exteriorului în cel al interiorului, aceeași predilecție pentru cadrul intim al ființei, pentru sufletul corporal, cu profunzimile și subtilitățile sale. Cartea de poezie anticipează chiar prin titlu poetica indicibilului „de parcă”, o carte de mișcări poetice atente și silențioase, executate în/cu vârful degetelor.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Flori şi ghimpi pentru o generaţie de poeţi (Alexandru Burlacu, Poeţii şi trandafirul )

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Cu cât întârzie o exegeză, cu atât legenda substituie disocierile. Într-un act recuperator, Alexandru Burlacu publică cea mai amplă de până acum analiză a poeziei şaptezeciştilor basarabeni. Criticul face câteva schiţe de portret celor mai importanţi poeţi ai generaţiei: Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Marcela Benea, Leonard Tuchilatu, Iulian Filip, Nina Josu, Ludmila Sobieţchi, Valeria Grosu, Ion Hadârcă, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Eugen Cioclea, Vsevolod Ciornei, Andrei Ţurcanu, într-un volum intitulat Poeţii şi trandafirul.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poemul ca mecanismul unui ceas (Simona-Grazia Dima, Călătoria în petalele trandafirului)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

În 2013 Simona-Grazia Dima publică un volum consistent, Călătoria în petalele trandafirului, înglobând toate cărţile sale de poezie apărute până la acea dată. Autoarea mărturisea în prefaţă că, aşa cum deseori se întâmplă în astfel de cazuri, nu a crezut niciodată „că a venit timpul pentru o antologie de autor” şi că adunarea poeziei într-un singur volum i se părea „o devoalare a ceea ce ar trebui să rămână ascuns”.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Genul literar feminin (Al. Cistelecan, Zece femei)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Ce fac zeii când se odihnesc? Cum se distrează ei? Mallarme (iar pe urmele lui, Debussy) a explicat ce face, într-o după-amiază, un Faun. Dar ce-o fi făcând, de exemplu, Apollo atunci când se relaxează? Lasă grijile estetice şi urmăreşte hârjoneala naiadelor?

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Minimalismul ca romantism virtual

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Dacă ne-am propune un test de identificare a autorului „într-o carte fără coperte” – Vladimir Beşleagă propunea un asemenea exerciţiu în legătură cu scrierile lui Vasilache –, poetul ar putea fi lesne recunoscut. Asta înseamnă să ai stil (inconfundabil ar fi pleonastic spus). Nu ştiu câţi fani are poezia lui Grigore Chiper, dar minimaliştii de azi ar trebui să-i cunoască opera. Formula în
care-l încadra Sorin Alexandrescu (în antologia franco-engleză din 1996) – „modernist tardiv” – e deja anacronică, poetul anticipând un curent, nu urmând (un altul).

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

„Şaptezeciştii nu au fost nişte poeţi subversivi, subversivă rămâne orientarea lor” (Alexandru Burlacu, Poeţii şi trandafirul)

imaginea utilizatorului Aliona Grati

Alexandru Burlacu este unul dintre puţinii istorici şi critici literari de la noi care au îmbinat exigenţele esteticului cu cele ale est-eticii (cu sensurile pe care le-a căpătat acest concept la soţii Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca) în procesul de reevaluare a literaturii române scrise între Nistru şi Prut în perioada postbelică. În studiul său Poeţii şi trandafirul (Chişinău, 2015), el trece prin această grilă poeţii şaptezecişti.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

De la Domnul Sofian la Tata Vasile (Vladimir Beşleagă, Tata Vasile în 73 de episoade şi XIV scrisori)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Vladimir Beşleagă întreprinde o acţiune temerară şi mai mult decât lăudabilă: de a da publicităţii un roman familial, un corpus istorico-documentar, în centrul căruia se situează tatăl scriitorului, personalitate complexă, neordinară, colorată şi, totodată, neunivocă. Scriitorul, aflat sub povara unei moşteniri impresionante, ia hotărârea de a-l transforma pe tata Vasile în obiect documentar şi literar. Argumentele sunt evidente:
1. Personajul are suficiente calităţi pentru a suscita interesul cititorului contemporan. 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Ca o punte peste lume – Hiatus

Poezia Marianei Codruț impresionează prin profunzime, plinătate de sens și rafinament. Fără a fi ermetică și erudită ostentativ, poeta din Hiatus (Pitești, Paralela 45, 2015) are instrumentarul liric potrivit şi curajul de a merge întotdeauna până la esențe. Jumătățile de măsură îi repugnă. Ea coboară în straturile adânci ale vieții și ale sufletului, și le sondează neiertător, până în ultimele consecințe.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poezia realismului domestic (Aurelia Borzin, De-ale vieţuitoarelor)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Nu există capodopere în cartea Aureliei Borzin De-ale vieţuitoarelor (Bucureşti, Editura Vinea, 2014). Lyotardiana demitizare şi desacralizare a spaţiului literar sunt asistate – parcă pentru puritatea experimentului – de un discurs care tinde spre barthesianul „gradul zero al scriiturii”. Elegii, dar fără interogaţii sfâşietoare; ode, dar fără semne de exclamaţie; satire, dar fără sarcasm. Termenul „realism”, inaplicabil poeziei, aici s-ar potrivi în scop explicativ-demonstrativ: o realitate fără etalarea atitudinii (fie critică, fie elogios-poetică).

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Şerpii şi şerpoaicele lui Nicolae Spătaru (Nicolae Spătaru, Îngeraşul purta fustă mini)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Sunt două motive principale pentru care volumul de proză al lui Nicolae Spătaru, Îngeraşul purta fustă mini, îmi aminteşte mult de proza românească a generaţiei ’80:
1. Acţiunea unor povestiri are loc exact în acea perioadă.
2. Tot în anii ’80 ai secolului trecut descopeream valul de prozatori români care s-au impus în cvasitotalitatea lor în genul scurt.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Manierismul, în buclă (Lucia Ţurcanu, Manierismul românesc. Manifestări și atitudini)

imaginea utilizatorului Adrian Ciubotaru

Literatura română din Basarabia are, în torpoarea ei funciară, aspectul unei ființe primare: stihială și impredictibilă, eclectică și inconsecventă, totuși, reușește să rămână o constantă și un reper de neocolit în pei­sajul culturii locale. Din păcate, arată în continuare ca un organism amorf și atemporal, în așteptarea bisturiului demiurgic. Mai exact, a actului critic, capabil să-i dea o formă istorică, un sens și o finalitate estetice.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Literatură şi autenticitate

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu
articol: 
articol: 

Protagonist al unui parcurs literar de invidiat, Aureliu Busuioc rămâne şi azi (la 84 de ani!) unul dintre cei mai activi şi mai citiţi scriitori români din Basarabia. Două cărţi recente confirmă o performanţă aproape fantastică.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Două cărţi de poezie

imaginea utilizatorului Grigore Chiper
articol: 
articol: 

Invazia moliilor
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Călătorie la capătul literaturii

imaginea utilizatorului Grigore Chiper
articol: 

După roman, Anatol Moraru revine la proză scurtă cu volumul Nu mă tentează (2011), fără a institui un hotar insurmontabil între felul de a scrie roman şi cel de a scrie proză scurtă.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Mâna şi marginea

imaginea utilizatorului Grigore Chiper
articol: 

Titlul noii plachete de versuri a lui Arcadie Suceveanu, Fiinţe, umbre, epifanii, acoperă aproape în întregime conţinutul tematic al celor trei cicluri incluse. Ţinând seama de tonul polemic al unor texte, volumul s-ar dori, conştient sau inconştient, şi o replică la o carte constând, la fel, dintr-o triadă nominală, Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al lui Mircea Cărtărescu, care a dat startul unei noi paradigme artistice.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Tendinţe în lirica feminină basarabeană (2011)

imaginea utilizatorului Grigore Chiper
articol: 
articol: 

Clasicismul poetic în respirări ritmate
Uşor ambiguu, oximoronic şi domestic îşi intitulează noul volum de versuri Ana Rapcea, Dulceaţă de coarne (2011). Primul ciclu, din două, reprezintă o cunună de sonete.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Cuvintele care cheamă poezia

imaginea utilizatorului Grigore Chiper
articol: 

A situa poezia lui Leo Butnaru în cadrul propriei creaţii poetice e o întreprindere sisifică, dacă nu imposibilă. Poetul însuşi renunţă să dea nişte indicii bibliografice sau critice în recentul său volum de versuri, Jefuindu-l pe Picasso (2011), de aceea apare ca şi cum de la zero, ca şi cum poetul negându-şi pletora trecutului, tăindu-şi punţile care îl leagă în primul rând de propria poezie şi încercând un soi de inocenţă literară: contează doar poezia aici şi acum.