înger
cu albe de lebădă pene,
eşti oare în preajma lui Iisus?
am pentru El şi un salut viu
afară de sărutarea alene
pe crucea de lemn înnegrită,
pe trupul chinuit.
(doar tu mi-ai spus
că-n noaptea asta
El nu e mort, ci e prunc
în poala Mamei inocente,
nepresimţind spaima
din ţinutul de crimă pustiit.)
nu-ţi cer ochi de acvilă
să-l văd şi eu,
nici auzul vulpii de la pol
- lasă-mă aşa, orb şi surd
dar plin de confuză iubire.
însă te rog, îngere,
că sînt gata să jur pe El
cînd mă simt
ameninţat de moarte
să-i dai tu de ştire.