La finele celui de-al doilea Război Mondial, Papa Pius al XII-lea a cerut includerea sa în calitate de participant la Conferința de Pace de la Paris, în tabăra aliaților învingători. La auzul acestei solicitări, conducătorul sovietic I. Stalin a reacționat nervos, pe un ton disprețuitor: „Câte divizii are Papa de la Roma...?!”
 
Importanța alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020 rezultă nu doar din caracterul fără echivoc al rezultatelor. Victoria Maiei Sandu, cu un scor mult mai bun decât cele mai optimiste prognoze, demonstrează în mod evident dorința cetățenilor Republicii Moldova de schimbare. O diferență de scor de peste 15 procente între cei doi candidați în turul doi semnifică capacitatea învingătoarei de a federa în jurul său un spectru larg de forțe politice diverse, eterogene chiar, care s-au mobilizat pentru a pune capăt unei perioade în care rolul de președinte a fost asumat de un personaj contestabil și contestat. Dincolo de rezultate însă, în aceste alegeri a fost important procesul în sine, și mai ales – caracteristica sociodemografică a electoratului.
Într-un comentariu publicat cu câteva săptămâni înainte de primul tur al alegerilor, am abordat problema participării diasporei în scrutin. În lipsa unor cercetări sociologice efectuate în rândul comunităților noastre din afară, era dificil – ca să nu spunem imposibil – să prognozăm comportamentul diasporei la prezidențiale. Unii comentatori care și-au asumat riscul să abordeze acest subiect în spațiul public se aventurau în a zice că implicarea diasporei în scrutin va fi una „destul de importantă”, dar nu va juca un rol determinant. În calitate de referință, erau analizate cifrele care reflectau participarea cetățenilor din afară în alegerile precedente. O misiune dificilă în condițiile în care diaspora nu are un comportament electoral stabil: mobilizarea variază mult în funcție de tipul scrutinului, de candidați, de impactul real al votului pentru viitorul țării.
Ceea ce s-a întâmplat în diasporă în cele două tururi ale scrutinului prezidențial din noiembrie 2020 a depășit până și cele mai optimiste așteptări. În turul întâi, numărul votanților care s-au prezentat în cele 139 de secții de vot din afara Republicii Moldova a depășit numărul votanților în diasporă în turul doi, în 2016. Recordul absolut de participare la vot în afară țării a fost spulberat și a doua oară, în turul doi din acest an, atunci când secțiile de vot din exterior au fost literalmente luate cu asalt de miile de cetățeni dornici de a-și exercita dreptul de vot.
Sunt convins că de acum încolo vor fi efectuate și publicate analize sociopolitice complexe care se referă la participarea diasporei în procesul electoral din Republica Moldova – se vor studia caracteristicile sociale, distribuția conform criteriilor de vârstă, origini sociale și mediu din care au plecat aceste persoane din țara de origine, se vor analiza motivațiile și factorii care au condus la o mobilizare atât de puternică, în plină perioadă de pandemie. Un lucru însă poate fi afirmat chiar de la bun început: cei aproape 270 de mii de cetățeni moldoveni care au venit la alegeri în diasporă pe data de 15 noiembrie 2020 reprezintă o forță redutabilă. Mai mult decât o simplă constatare a acestui fapt – se impune de acum încolo o abordare serioasă a fenomenului de către autoritățile statului de origine. Schimbarea atât de mult așteptată, inclusiv de către acești cetățeni, trebuie să își găsească o exprimare eficientă inclusiv pe dimensiunea sectorului Diaspora, Migrație și Dezvoltare. Administrarea treburilor de stat în acest sector nu mai poate fi lăsată pe seama unor instituții slabe și aproape invizibile, care dispun de resurse umane și materiale extrem de limitate și se află într-o cronică lipsă de finanțare. Participarea diasporei în scrutinele viitoare trebuie să fie facilitată prin toate metodele posibile: deschiderea unui număr mult mai mare de secții de vot, organizarea alegerilor în diasporă pe parcursul a cel puțin două zile consecutive, introducerea modalităților de vot la distanță (votul prin corespondență, votul pe internet etc.).
Aceste lucruri, dar și multe altele, au fost spuse, publicate, comentate și promovate – cu nenumărate ocazii – de către politicieni, comentatori, specialiști și experți.Până în prezent, faptul că rămâneam mereu încremeniți într-o paradigmă a discuțiilor și a declarațiilor de intenții părea oarecum „normal” și evident. Nu era imaginabil ca o clasă politică diriguitoare dominată de sentimente anti-occidentale și ostile diasporei să implementeze acțiuni favorabile unei mase mari de votanți „paraleli”. După 15 noiembrie 2020, mersul lucrurilor trebuie să ia o altă turnură.
Peste câteva săptămâni, va avea loc ceremonia de inaugurare a doamnei Maia Sandu în calitate de Președinte al Republicii Moldova. De-a lungul anilor, domnia sa nu a ezitat chiar să se autoidentifice în cel mai explicit mod cu diaspora, referindu-se la experiența dânsei peste hotarele țării. Vremea declarațiilor a trecut, vine vremea lucrurilor concrete. Diaspora – cea care a salvat (a câta oară!) Republica Moldova de la un cataclism electoral – este în așteptare, cu ochii pe Republica Moldova. După aceste alegeri, la fel ca de fiecare dată în ultimul deceniu, noi, cei din afară, avem un singur gând: nu ne dezamăgiți! Nu e nevoie să fii un generalissimus pentru a conștientiza un lucru simplu: în orice confruntare, moralul trupelor este factorul esențial care determină mobilizarea.
Paris, Franța