Așa cum există ne-cuvintele, nume inventat de N. Stănescu (cuvinte eludînd normele gramaticale, transfor­mate prin voința autorului în licențe), sistemul comunist ne-a transformat în... licențe, în ne-oameni: lipsiți mulți ani de exercițiul liberei opțiuni, acum libertatea noastră mai mult ne stînjenește. În plus, ne-oamenii nu pot să construiască decît ne-personaje, cu ne-destine, doar niște creații abstracte, cu un anume… mod de folosire. (jurnal din ’95)
* „Sînt convins că mediocritatea barează drumul spre libertate, ea, mai mult decît mulțimea stupidă.” (P. Istrati, scrisoare către R. Rolland din 16 iunie 1922) (martie 2004)
* „Aceste convorbiri arată limitele angajamentului pentru artiști și previn noi trădări posibile. Ele îi anunță pe intelectualii din al treilea mileniu că nu le rămîne, drept ideologie, decît sărăcia lui Iov și, pornind de aici, libertatea totală de exprimare.” (Din postfața semnată de André Coutin la cartea-interviu cu Eugen Ionescu, A rupe tăcerea. Convorbiri cu André Coutin, Humanitas, 2008.) (dec. 2011)
* Nu foarte de mult, l-am auzit pe Bernard Pivot, realizatorul faimoaselor emisiuni literare Apostrophes (difuzată pe canalul televiziunii franceze Antenne 2 între 1975 și 1990) și Buillon de culture (’90-2001), spunînd într-un interviu că a evitat toată viața lui să lege prietenii cu scriitorii invitați. Motivul? Pentru a nu-și pierde independența, libertatea de gîndire. (mai 2014)
* Camus: „Libertatea e dreptul de a nu minți.”
Sf. Ioan: „Iar adevărul te va face liber.”
* În lumea postcomunistă ro, libertatea pare să fie un concept abordabil doar în relație cu regimurile politice care o restrîngeau și o restrîng (totalitarismele). Nu și în relație cu condiția umană în sine. Scăpată de Ceaușescu, intelighenția ro nu mai pare interesată să pună în discuție ideea de libertate, în contextul în care mulți renunță la propria independență în schimbul unor cîștiguri imediate. (iulie 2014)
* Dacă pui sub semnul întrebării înțelepciuni strămoșești precum „capul plecat sabia nu-l taie” sau „bărbatul e bărbat” (asta însemnînd că tu, femeie, trebuie să i te supui, indiferent de condiții), în lumea ro ești pierdut...
* Cred că democrația nu înseamnă libertatea să critici/să negi tot ce-ți vine ție bine, ca să te simți important. Ci, mai ales, să te bați pentru niște valori autentice (fapt care presupune, desigur, să le cunoști/recunoști, să le simți ale tale). De aceea, e criminal ca tu, editor sau redactor TV, în numele democrației, al... libertății de exprimare, să ceri opinia despre lume unui acefal care crede că cea mai bună atitudine față de ea e s-o seceri cu mitraliera... (febr. 2018)
* Nimic mai solicitant decît libertatea. Îți impune să te sprijini pe judecata, pe bunul tău simț, pe puterea ta sufletească și trupească de a o înțelege și de a o susține, adică de a o ajuta alături de alții asemenea ție să subziste.
* Cred cu tărie că traiul & gînditul în comun sînt ruinătoare pentru un scriitor. Doar unicitatea experienței de viață și a gîndirii dau valoare unei opere literare. (aprilie 2019)
* Gînduri fugare dar pesimiste în fapt de seară (era covid-eană): – libertatea noastră, a românilor, e în orice clipă amenințată fiindcă instituțiile menite să o apere (învățămîntul, cultura) sînt cu mult mai puțin în atenția conducătorilor decît instituțiile represive, cum e Jandarmeria, formată din malaci bine echipați, bine dotați, bine... determinați (vezi ciomăgeala sinistră dată fără jenă protestatarilor din 10 august 2018, București; apropo, plătește cineva pentru asta?); – despre „societatea civilă”, în care îmi puneam mari speranțe în ’90 că va apăra democrația, nu sînt prea multe de laudă de zis nici acum, la 30 de ani după revoluție, dovadă fiind numărul mic al celor care ies în stradă; – instituțiile neclădite pe criteriul competenței sînt foarte vulnerabile, o țară cu asemenea instituții e menită haosului la orice schimbare politică; – o cultură (literatură, artă etc.) în care bătaia peștelui se dă pe... fetele frumușele/băieții frumușei, fetele puternice/băieții puternici (adică șefe/șefi de programe, rubrici, reviste, festivaluri etc., aleși pe alte criterii decît valoarea umană și profesională) e zero, țara care marșează pe ei e foarte vulnerabilă oricînd. (martie 2020)
* Un prieten se teme că interdicțiile, ordonanțele militare ne vor dresa suficient cît, obișnuiți cu supunerea totală din timpul stării de urgență, să cedăm statului controlul complet, renunțînd la libertate, la democrație. Îi răspund că eu n-am astfel de teamă, gustul libertății – atît cît o înțelegem noi, românii – e greu de uitat. Însă vom uita repede că am trecut prin asemenea rău, deci nu, nu vom deveni mai buni, mai elevați spiritual după pandemie, cum cred destui. (aprilie 2020)
* Fascinantă și în același timp înspăimîntătoare e rumoarea lumii. Bietul de tine, dacă-ți pleci cumva urechea la ea, ești pierdut: nu mai poți să-ți auzi și să-ți urmezi propriile gînduri. Fiindcă mergi în coloană, gîndești în comun, devenind un grăunte oarecare dintr-un moloz. Și atunci, nu mai ai dreptul să vorbești despre individualitate, personalitate, libertate etc. (mai 2020)