Categorii

Parteneri

Cum am ratat lansarea lui Brumaru

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Cum am ratat lansarea lui Brumaru

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Dragă Emil,
Aseară, după ce am făcut marşul meu pe Bahlui, am deschis facebookul. Prima postare era a lui Bogdan Creţu, care anunţa lansarea ta* la 7, la Teatrul Fix. Era deja 7.30!!! Dar eu voiam să te ascult, să-mi cumpăr cartea şi s-o ascult şi pe Ada Milea (despre care am scris mai demult o tabletă în „Ziarul de Iaşi” şi i-am şi trimis-o; nu mi-a răspuns ea, ci o persoană probabil din stafful ei, nu-mi mai amintesc ce şi nu are importanţă; oricum, nu mi-a plăcut că nu mi-a răspuns ea). Aşa că m-am îmbrăcat într-o goană nebună, am chemat un taxi şi m-am urcat în el. Ei, dandanaua era că nici eu, nici şoferul nu aveam habar unde e acest Teatru Fix. M-am supărat pe el: păi trebuie să ştiţi unde e, doar sînteţi şofer de taxi! Şi-a sunat colegii, unul i-a răspuns că e la Cub. Eu i-am spus: „Păi nu, Cubul e cunoscut drept Cub!” „Atunci trebuie să fie... fix la teatru!”, a zis isteţul. „Nu cred, dom’le, Teatrul e teatru, nu e fix sau nefix!”, am protestat eu. L-am sunat pe Michael Astner, sperînd că e la lansare şi că mă poate ghida el. Nu a răspuns. L-am sunat şi pe Bogdan, nici el nu a răspuns.
Reţinusem, totuşi, prin nu ştiu ce miracol în goana aceea, adresa Cuza-Vodă, 10. I-am spus-o şoferului. Iar şi-a întrebat colegii prin staţie unde e acea adresă. Unul: la Casa bucovineană. Bine, am zis eu, mergem la Casa bucovineană. M-a lăsat la intersecţie, am reperat Cb; întrebînd un personaj din uşa acestei case, din fericire, el ştia unde e Teatrul Fix şi mi-a arătat cu mîna ceva mai sus. Aşa era.
Se făcuse ora 8. Am intrat, am depistat sala. Tocmai vorbea Bogdan. Din fundul sălii, nu se auzea nimic. Dînd nas în nas cu Dan Lungu şi Florin Lăzărescu, unul din ei mi-a spus că mai sînt două scaune libere aproape de scenă. Adunîndu-mi toate puterile, am avansat pînă la un pas de scenă, uitîndu-mă după un scaun. Nu era nici unul liber. M-am întors în fundul sălii, m-am aşezat şi mi-am aprins o ţigară. Începusei să vorbeşti tu. Nu se auzea nimic-nimic. Mi-am terminat ţigara, am mai stat puţin, m-am îmbrăcat şi am plecat. Am mers pe jos acasă. Mi-am cumpărat o clătită cu finetti de mai jos de Palat şi am halit-o cu mîinile îngheţate.
Şi aşa s-a terminat ieşirea mea în lume din acea seară.
Felicitări pentru carte, să-ţi aducă multe bucurii!
Mariana
P.S. Mulţumesc pentru cărţile de la Veronica.
____________
* Mail din 12 oct. 2012. E vorba de lansarea volumului III din OPERE, Cerşetorul de cafea.