Poezie – Ion Mureşan, „cartea Alcool” (Editura Charmides);
 
Proză – Radu Mareş, „Când ne vom întoarce” (Editura Limes);
 
Critică şi istorie literară – Mihai Dinu, „Un alt Bolintineanu – gânduri despre natura poeziei” (Editura Spandugino);
 
Debut – Sorin Despot, „apasă” (Editura Cartea Românească);
 

În ultima decadă a lunii mai ne-a părăsit Serafim Saka – unul dintre marii prieteni ai revistei noastre. Dispariția lui Serafim Saka reprezintă o grea pierdere pentru literatura română și pentru spiritul democratic din Moldova. Serafim Saka este autorul unor volume de proză – Era târziu (1968), Vămile (1972), Linia de plutire (1994) și romanul autobiografic Pe mine mie, redă-mă, pe care, din păcate, nu a apucat să-l vadă ieșit de sub tipar.

,,Sunt un om ca şi ceilalţi, sunt un om ca şi voi.
Zău, dacă vă spun că sunt ca voi! ” (Maximilien Aue)

Apărută cu mai puțin de o lună în urmă, cartea lui Adam Burakowski, pe care o comentez astăzi, a avut parte de o publicitate mai puțin obișnuită, chiar și pentru un volum cu un asemenea subiect. Lansată cu mare zgomot la Tîrgul anual de carte de la București (la finele lunii mai), re-lansată, apoi, la Iași, recenzată, rapid, în cîteva publicații culturale importante, comentată de autorul însuși în două sau trei interviuri, cartea a avut parte de – cum se spune acum – toată mediatizarea necesară pentru a se impune atenției marelui public și specialiștilor.

…Venisem la Uniunea Scriitorilor pentru a participa la şedinţa unui juriu şi, fiindcă mai rămâneau vreo zece minute până la ora stabilită, Teo Chiriac mi-a propus să intru la Muzeul Literaturii, unde era omagiat un scriitor dispărut de puţin timp.
Am păşit fără prea mare chef în acel spaţiu neprietenos, unde am descoperit un grup din vreo douăzeci-treizeci de inşi, dintre care scriitori erau mai puţin de jumătate. Abia dacă se auzea ce spun vorbitorii, toţi păreau să asiste la un ritual formal, nu se vedeau jurnalişti, televiziuni.

Pe 27 martie 2011, Ziua Unirii Basarabiei cu Romania la 1918, Accademia di Romania de la Roma, cu susţinerea Institutului Cultural Român din Bucureşti, a găzduit lansarea a două volume de poezii de Eugenia Bulat (ambele în ediţie bilingvă): Venezia ti fu data. Diario di una latitante dell’Est / Veneţia ca un dat.

Ori de cîte ori mă duc primăvara sau vara la Haloş, am senzaţia că am ajuns în rai, adică, după cum spun cărţile sfinte, la loc cu verdeaţă, unde nu e nici întristare, nici suspin! Păi nu-i de mirare. Iată: mai întîi, solitara cabană a prietenilor din studenţie Emilia şi Dan e încastrată în sute de metri pătraţi de verde: cel mai depărtat, cu zeci de nuanţe, al pădurilor din jur, cel familiar, invadat ici-colo cu puzderie de flori mici, al pajiştilor; cel profund şi autoritar al brazilor plantaţi în partea dinspre sud, pe post de gard viu.

Două dintre cele mai „colorate” republici sovietice (pe atunci).
Doream atât de mult, visam de fapt, să văd patria lui Tamerlan (Timur Leng, Timur cel Şchiop) şi a mult iubitei lui Bibi Hanâm, încât nu mi-a tăiat această dorinţă nici chiar faptul că trebuia să călătoresc împreună cu Petrea Kruceniuc pe atunci secretar general sau preşedinte al Partizanilor Păcii, una dintre bine plătitele sinecuri inventate de conducătorii transnistreni pentru pământenii lor care nu mai încăpuseră în guvern.

„Mă bucur că această carte ciudată ajunge şi la cititorii din România. Nu am dorit şi nu am putut să scriu nişte memorii amănunţite, dar am simţit că am datoria de a transmite într-un fel oamenilor ceva din ce am trăit. Astfel am hotărât să fac un fel de colaj. Am scris-o repede şi în mod premeditat nu m-am gândit la un cititor concret. De aceea, ea cuprinde probabil pasaje prea lungi, care poate nu îi vor interesa pe unii dintre concetăţenii mei, precum şi alte paragrafe lungi, neinteresante pentru

Michal Viewegh, născut pe 31 martie 1962, la Praga, este considerat cel mai popular scriitor contemporan în Cehia. Scrie romane, proze scurte, scenarii de film şi deţine rubrici săptămânale în presă. A absolvit Universitatea Carol în 1988 (Facultatea de literatură cehă şi pedagogie), a fost o perioadă de timp învăţător într-o şcoală primară, iar din 1995 este scriitor profesionist. Cărţile sale se vând în tiraje mari – numai în Republica Cehă s-au vândut peste un milion de exemplare – şi au fost traduse în 21 de limbi ale lumii.

Partea a doua a dilogiei „Брат” (Fratele), poate cel mai popular film al regizorului rus Alexei Balabanov, conține, între multe altele, următorul dialog dintre eroul principal Danila, rusul-plecat-spre-America, și Dașa/Marilyn, prostituata rusă din Chicago:
- Слушай, а что такое по-английски „How are you”? (Ce înseamnă pe englezește „How are you”?)
- „Как поживаешь” или „как дела”. („Ce mai faci” ori „cum îți merg treburile”.)

…După cum visele pot fi paradiziace şi de coşmar, la fel şi călătoriile în transă ale şamanilor din întreaga lume, ca forme de vis dirijat, pot fi clasificate în două categorii distincte. De regulă, orice şaman este specializat într-una dintre ele. Acestea sunt zborurile la ceruri şi călătoriile în lumea subterană, care uneori sunt simbolizate şi prin scufundări în mare. Confirmând caracterul transcultural al tradiţiei şamaniste, structurarea lumii pe nivele – paradis, pământ şi infern – poate fi atestată în toate culturile lumii, inclusiv în cele europene.

Călina Trifan. femeile iubesc cum respiră (poeme). Editura ARC, Chişinău, 2011