A V-a Întâlnire a Scriitorilor Români din Întreaga Lume

Între 10 si 14 iunie a avut loc la Neptun cea de-a V-a Întâlnire a Scriitorilor Români din Întreaga Lume, la care au participat circa 150 de scriitori, între care o importantă şi reprezentativă delegaţie din Basarabia. Organizată de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi al Departamentului pentru românii de pretutindeni din cadrul Ministerului de Externe de la Bucureşti, întâlnirea a avut o temă principală de dezbatere de mare actualitate, situată sub semnul interogaţiei: "Literatura română - unde ne aflăm?". Două alte sesiuni ale acestei manifestări: Evreii şi românii - o istorie comună şi Traducerile reciproce, poduri între culturi au completat aria de subiecte a discuţiilor scriitoriceşti. Întâlnirea s-a bucurat de un impresionant suport mediatic, cu numeroşi reporteri din presa scrisă, de la radio şi televiziune, realizând reportaje şi interviuri în pauzele dintre lucrări.

Ca la orice întâlnire a scriitorilor s-a vorbit mult. În şedinţe de dimineaţă şi de după amiază, în cele trei zile cât a durat Întâlnirea..., s-au rostit discursuri (mai puţin s‑a dialogat, din păcate), uneori interesante, la obiect, alteori destul de plicticoase, reluându-se idei mai vechi sau invocându-se situaţii arhicunoscute. Refrenul uşor trist al acestor luări de cuvânt a fost acela că literatura română este puţin sau deloc cunoscută în lume, iar pentru a redresa această stare de fapt este nevoie de eforturile conjugate ale breslei scriitoriceşti şi ale instituţiilor statului abilitate cu promovarea culturii române în afara graniţelor ţării. Două idei, care pot fi şi tot atâtea soluţii pentru o schimbare în bine a situaţiei: 1. Crearea Centrelor Culturale Româneşti în mai multe ţări europene şi în lume, conduse de oameni energici, tineri, care să fie şi eficienţi în promovarea culturii/literaturii române. 2. Conceperea şi finanţarea unui program de traduceri a celor mai valoroase cărţi din literatura română contemporană în limbi de mare circulaţie, aşa cum fac, de mulţi ani, toate literaturile "mici" din Europa (ungară, albaneză, cehă, bulgară...), acestea între timp depăşind condiţia de literaturi "minore", fiind acum literaturi bine reprezentate în Europa...

Pe un alt palier s-au situat discursurile celora care au prezentat realităţile literare din spaţiul cultural de unde veniseră la Întâlnire: Basarabia, Israel, Franţa, Germania, Ungaria, nordul Bucovinei, SUA, Belgia, Suedia, Serbia, Bulgaria... S-au rostit zeci de nume de scriitori care trebuie "recuperaţi, recunoscuţi, apreciaţi" de mediul literar românesc, un mediu - s-a spus cu iritare în voce - suficient sieşi, egoist, superficial, neglijent şi dezinteresat în a cunoaşte valorile literaturii române din diaspora. Acest reproş a fost auzit şi cu alte ocazii (inclusiv la cele patru ediţii – trecute - ale întâlnirilor scriitorilor români din întreaga lume), însă "sensibilitatea" criticilor români faţă de valorile literare româneşti din afara ţării n-a crescut prea mult, la fel cum, e drept, nici autorii "talentaţi şi valoroşi" din diaspora n-au invadat piaţa de carte cu capodopere. Aşa că, problema "cunoaşterii şi recunoaşterii reciproce" rămâne neschimbată în datele ei esenţiale. Între timp, s-au acumulat destule nemulţumiri la nivelul relaţiilor personale (mai mulţi vorbitori au invocat, cu o ironie acidă, numele unui critic bucureştean, superficial şi versatil, specializat pe lecturi şi relecturi interesate...) şi a crescut scepticismul – dar şi orgoliul – confraţilor care aşteaptă să fie integraţi în literatura română... Sunt toate acestea, ca şi multe altele pe care nu le mai evoc aici, "detalii" aproape obligatorii care însoţesc oriunde o viaţă literară, făcând-o în cele din urmă vie şi interesantă...