|
Atitudinea omului de ştiinţă Eugeniu Coşeriu faţă de tot ce se urzeşte prin speculaţiile legate de denumirea limbii reiese cu claritate chiar din teoria sa despre lingvistica integrală în care realitatea limbajului este surprinsă în planul universal al vorbirii, în planul idiomatic al limbilor istorice şi în planul individual al discursului. Prin limbaj omul îşi creează o lume care poate fi gândită. Limbajul din perspectiva savantului originar din Mihăilenii Bălţilor, e formă a culturii. Aşa cum Aristotel vedea întreg universul într-o scoică, Eugeniu Coşeriu (căruia îi plăcea să facă trimitere la Aristotel) susţinea că "poţi să vezi omul întreg într-un fonem, poţi să-i studiezi numai limbajul şi să-l înţelegi". În ştiinţă, ca şi în cultură, el punea mai presus de orice onestitatea exprimată prin acordul între "a fi" şi "a trebui". În discursul său din cadrul Colocviului organizat de Universitatea "Alecu Russo" din Bălţi cu prilejul a 80 de ani de la naştere, Eugeniu Coşeriu a accentuat că "dacă nu e ştiinţă ideală, atunci nu mai e ştiinţă. Şi în cultură este la fel. Aş dori ca această idee, a spus savantul, să fie luată ca bază de discipolii mei. Morala cercetătorului este aceasta: «a fi» şi «a trebui»." Discursul de la Bălţi, rostit în faţa unui numeros public alcătuit din lingvişti, literaţi, profesori universitari şi oameni de cultură din Republica Moldova, poate fi considerat drept testament pentru urmaşi. La fel ca şi atitudinea sa faţă de "moldovenism" exprimată la acelaşi for: "Multă lume crede că eu sunt contra. Nu sunt contra moldovenismului, – a subliniat savantul, făcând următoarea precizare: în cadrul moldovenismului sunt bălţean, în cadrul bălţenilor sunt mihăilenean. Există un moldovenism imoral şi există un moldovenism sănătos, care înţelege să afirme cultura moldovenească în cadrul culturii româneşti ca normă". Unul dintre primele eseuri scrise de Eugeniu Coşeriu a fost despre G. Ibrăileanu, mai exact despre spiritul critic pe care acesta îl atribuia, în primul rând, moldovenilor ca o dimensiune a Moldovei. Aici s-au născut George Enescu, Ciprian Porumbescu, Mihai Eminescu etc. Moldovenii au contribuit şi la crearea limbii literare. "Se înţelege, a mai spus Eugeniu Coşeriu la amintitul Colocviu, că atunci când vine vorba de norma limbii literare suntem obligaţi să o respectăm. Însă, trebuie să ţinem cont de un fapt: deşi eu pronunţ «pâne», «câne» şi nu «pâine», «câine», prin aceasta mă integrez culturii româneşti, nu sunt contra ei. Să afirmăm şi valori locale, dar fără a fi împotriva limbii şi culturii româneşti. Iar atunci când cineva îmi spune: «Eşti basarabean şi nu poţi vorbi bine româneşte», eu le răspund: «Îi ghine şi aşă!»".
Abandonând tonul elogios, căruia însuşi Eugeniu Coşeriu i se împotrivea, vom sublinia că e absolut necesar să promovăm opera marelui lingvist în licee, dar mai ales la universităţi, la facultăţile de profil, unde ar trebui organizate seminare şi cursuri speciale consacrate moştenirii coşeriene.
Revenirea sa acasă înseamnă mai mult decât suntem în stare să conştientizăm acum. Vom înţelege cu adevărat ce este Eugeniu Coşeriu pentru noi, românii basarabeni, dar şi pentru ştiinţa mondială, doar atunci când îi vom cunoaşte cu adevărat opera în reala ei dimensiune. Însă lucrul acesta, cu regret, nu se va întâmpla atât de curând, în special la Chişinău. Motivele sunt mai multe şi pentru a le expune ar fi nevoie de un alt chestionar.
Maria Şleahtiţchi,
scriitoare, doctor în filologie, Universitatea "Alecu Russo", Bălţi
"Prin faptul că sînt vă fac să fiţi şi voi"
Eugeniu Coşeriu este una din puţinele personalităţi ale Basarabiei care au intrat în universalitate. Ideea pe care o repeta în mai toate interviurile viza relaţia sa cu locul naşterii, o relaţie specială, proprie celor aleşi: "Eu n-am părăsit niciodată Mihăilenii şi nici ei pe mine. Eu îi consider centrul Universului şi m-am ridicat deasupra lor ca să văd lumea". S-a ridicat urcînd coloana unui destin de excepţie. Pentru partea basarabeană a culturii române doar cîteva nume au ajuns să se constituie în piloni de rezistenţă eficientă a întregii culturi româneşti. Aş alege din şirul lor pe Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Constantin Stere şi Eugeniu Coşeriu. Din ei doar Eugeniu Coşeriu a avut şansa şi a reuşit să o valorifice, să o convertească în certitudine, plasîndu-se printre cele mai mari valori ale culturii mondiale. În una din multiplele discuţii pe care le-a purtat cu noi, cei de la revista Semn şi de la Universitatea "Alecu Russo" (în urma acelor discuţii am realizat două interviuri, unul nepublicat, deocamdată), îi mulţumeam, excedaţi poate de emoţie, pentru faptul că există. Replica pe care a avut-o la auzul acelor cuvinte a fost, cred, memorabilă şi prea puţin, ingrat de puţin, ne-am dat seama de adevărul pe care îl purta. A zis: "Prin faptul că sînt vă fac să fiţi şi voi". Este un adevăr aplicabil nu doar destinului marelui lingvist, ci şi altor personalităţi care au marcat epocile şi care au avut un mare impact asupra unor întregi generaţii de intelectuali.
|
Inapoi la cuprinsul numarului