|
Cine a reuşit, oare, mai bine decât el să ducă idealurile limbii şi culturii române peste tot, făcând naveta între Europa şi America Latină cu splendide cursuri de limbă română şi, mai târziu, cu cele de lingvistică generală, limbă romanică şi limbă spaniolă, susţinute ca profesor asociat şi ca profesor invitat în toate capitalele universitare ale lumii: Milano, Bonn, Frankfurt, Tubingen, Strasbourg, Madrid, Barcelona, Pamplona, Rio de Janeiro, Napoli, Padova, Bologna, Grenoble, Moscova, Tokio.
Modelul Coşeriu întregeşte portretul savantului modern ajuns prin naţional la universal. Altfel zis, de la primele lui preocupări ieşene – "Limbă şi folclor din Basarabia" (1940) – la Coşeriu, fondator al unei şcoli de lingvistică. Între timp a scris şi a publicat zeci de articole în toate limbile de circulaţie universală despre arhitectura limbii, despre influenţele graiurilor româneşti şi ale împrumuturilor, despre straturile lingvistice, despre dialecte şi dialectele romanice din sudul Dunării, despre apropierile şi contrastele dintre limbile romanice şi cele slavo-germanice.
3. În România opera lui Eugeniu Coşeriu serveşte drept reper pentru lingviştii notorii. La Facultatea de Litere a Universităţii "A.I. Cuza" din Iaşi Coşeriu este pus în acelaşi şir cu Iorgu Iordan şi Gheorghe Ivănescu. Orice eveniment ştiinţific decurge sub semnul acestor mari lingvişti. Nici un tânăr cercetător din România nu-şi permite să-l ignore pe Eugeniu Coşeriu, căutându‑şi identitatea ştiinţifică.
În Basarabia, Coşeriu este accesibil mai degrabă unei elite. Deşi în anumite cercuri se operează frecvent cu numele lui, opera lui Coşeriu nu este cunoscută. Se ştie ceva despre activitatea lui ştiinţifică sau ceva mai mult din biografia savantului, ceea ce nu echivalează cu a-i cunoaşte opera, cu a o citi în limbile originale în care a fost scrisă. Este precoce să vorbim şi despre discipoli ai lui Coşeriu sau despre o scoală Coşeriu la Chişinău.
În sfârşit, Coşeriu este acceptat şi recunoscut doar la nivelul mediilor academice şi universitare. La nivel de stat, Eugeniu Coşeriu nu va fi acceptat atât timp cât nu va fi acceptată limba română şi istoria românilor.
Va trebui să curgă multă apă în jos, spre Dunăre, până Coşeriu va fi recunoscut şi apreciat în Basarabia după merite, iar numele lui va fi rostit cu demnitate de la cele mai înalte tribune.
4. De fapt, la acest paradox mă şi refeream mai sus. Este un paradox ca în Basarabia, care l-a dat lumii pe Coşeriu, să se editeze sub "înalt patronaj" un pseudodicţionar – cel al limbii moldoveneşti. Este o insultă şi la adresa poporului român basarabean, şi la adresa ştiinţei şi a tuturor savanţilor-lingvişti de la noi şi din afară care s-au consacrat limbii române şi adevărului istoric. Este o insultă şi la adresa regretatului savant Eugeniu Coşeriu.
Basarabia a dat lumii tot ce a avut mai bun. Personalităţi notorii care se aleg ca piatra rară dintr-un popor au fost gonite din Basarabia şi obligate să supravieţuiască în lumea mare: Eugeniu Coşeriu, Eugen Holban, Vasile Ţepordei, Nestor Vornicescu, Antonie Plămădeală, toţi martirii basarabeni rămaşi prin Siberii şi refugiaţi după ’40. N-ar fi fost oare societatea noastră mai altfel dacă i-am fi avut aici pe toţi? Dacă ar fi rămas, însă, cu toţii aici, ar fi fost astăzi la fel de reprezentativi pentru Basarabia? Nu se ştie. Poate am fi fost noi, ceilalţi, ceva mai buni şi mai luminaţi, poate nu…
Ceea ce se întâmplă în Basarabia nu depinde numai de noi. Suntem un popor care stă împotriva curentului. Condiţia noastră zilnică este lupta şi rezistenţa. Trebuie să ne spunem crezul în gând clipă de clipă ca să rezistăm, să nu eşuăm. Unii au această stofă, alţii - nu. Când vorbim de stofă, este bine să ne amintim de crezul lui Vasile Stroescu: "Eu ţin la folosul naţiunii, nu la fala mea". Chiar Coşeriu serveşte drept model şi în materie de crez: "Unde sunt trei români, sunt cel puţin două partide. În ce mă priveşte, am spus întotdeauna că rămân ceea ce sunt, adică român şi chiar român basarabean, chiar dacă mă integrez cu totul în cultura italiană sau germană".
Statutul ingrat al opiniei ştiinţifice din Basarabia îşi are rădăcinile în suma şi calitatea tuturor personalităţilor ştiinţifice din Basarabia. Din sumă şi calitate nu rezultă neapărat stofa la care mă refeream mai sus.
Andrei Crijanovschi,
lingvist, Chişinău
1. Consider că am avut un privilegiu făcut de soartă de a mă afla, evident un timp foarte scurt, în preajma celui care a fost şi va rămâne pentru totdeauna Profesorul Eugeniu Coşeriu. Înainte, însă, de a povesti despre împrejurările în care l-am cunoscut pe distinsul savant şi despre un episod al relaţiei mele cu Maestrul, voi face o mică digresiune.
Am avut un mare noroc în viaţă - astfel a dispus Providenţa - când, în tinereţea mea, am ales ca specialitate limba, literatura şi cultura spaniolă, pe care le-am studiat şi apoi profesat mulţi ani în diferite universităţi. Mă consider un om fericit, pentru că în această fascinantă limbă romanică - soră cu limba română - preţ de jumătate de secol a gândit şi şi-a scris operele fără egal Profesorul Coşeriu, al cărui nume l-am purtat în subconştientul meu, binecuvântându-i creaţia. Aceasta îmi servea mereu în modesta mea activitate drept imbold, mă făcea să fiu perseverent în acţiunile mele şi intransigent faţă de oribila situaţie în care ne aflam.
|
Inapoi la cuprinsul numarului