Iurie Colesnic, director: 'Editura Museum îşi propune să repună în circuit materialul arhivistic la nivelul cerinţelor zilei de azi' (2)

Acum multă lume s-a aventurat în munca de cercetare, dar ceea ce mă uimeşte este faptul că unii cercetători se fac a nu vedea pe un cineva care deja a pus în valoare multe materiale. Ziarele publică drept o noutate lucruri răsştiute. Aceasta vorbeşte despre o pregătire foarte asumativă, despre lucruri foarte sumare.

Îmi place mult cum activează în acest domeniu Institutul de Istorie al Academiei.

C.: - Cum reuşiţi să difuzaţi cărţile editurii Dv., cum vă găsiţi destinatarii unor ediţii atât de specifice? Sistemul actual de difuzare de carte vă este de folos? Ce soluţii alternative ar exista în acest domeniu?

I.C.: - Problema difuzării este problema cea mai dureroasă. În primul rând, cititorul nostru nu moare de dorul cărţii, alt cititor nu avem, deci suntem nevoiţi să ne acomodăm la capriciile lui, să ieftinim ediţiile, să încercăm să facem lansări ca să-i suscităm interesul şi multe alte şmecherii, care într-un fel sau altul l-ar antrena în această plăcută zăbavă cum este cititul cărţilor în viziunea cronicarului Miron Costin.

Îmi pun mereu întrebarea. Avem peste 40 de universităţi şi academii, dar de la noi achiziţionează carte doar trei biblioteci: a Uni­ver­sităţii Ion Creangă, a Universităţii Agrare şi a Universităţii Aleco Russo din Bălţi, restul universităţilor şi academiilor nu au manifestat nici un interes, dar ele produc în serie învăţători de istorie, de literatură, de politologie, diplo­maţi, fără ca aceştia să cunoască momentele esenţiale din istoria românilor din Basarabia, din cultura basarabeană. Eu cred că această atitudine "ştiinţifică" este o profanare a învăţământului.

În problema difuzării de carte colaborăm cu S.A. Cartea, care s-a reformat şi de câţiva ani a început să activeze foarte corect şi eficient. Anume atitudinea lor ne dă speranţa că editarea de carte are un viitor.

Evident că, una dintre soluţiile care se impun este achiziţia de carte pentru bibliotecile publice. Nu în formulă de partizanat cum se face astăzi, când unii autorii tot ei membrii juriului, îşi "împing" editurile ca să obţină maxim de achiziţii. În acest proces trebuie implicaţi cititorii, fiind necesară şi o reclamă serioasă a ediţiilor care au apărut şi colectarea comenzilor de la bibliotecari, obţinând în felul acesta un tablou obiectiv despre solicitările de carte.

O a doua soluţie reală şi care poate fi implementată doar cu banii prevăzuţi în buget, fără investiţii suplimentare, se referă la editarea literaturii contemporane. Se fac listele de autori, care au manuscrise pregătite pentru tipar şi statul oferă o anumită sumă pentru cutare sau cutare carte. Editorii îşi aleg autorii conform profilului, completând suma oferită de stat cu banii editurii, obţinând în felul acesta o sporire a numărului apariţiilor şi o revigorare a literaturii contemporane, fiindcă sistemul actual de editare haotică nu reflectă adevărata viaţă literară din Moldova. Sunt autori foarte buni, care nu se pot umili în faţa unui sponsor, care doreşte să-şi pună pe copertă propria imagine, lângă cea a autorului, iar statul, "aruncând" banii editurilor sale fundamentale, nu face nimic pentru a pune în circuit opera acestor autori.

C.: - Ce relaţie aveţi cu statul, cu Ministerele Culturii şi Învăţământului de la Chişinău? Aţi beneficiat vreodată de subvenţii din partea statului pentru anumite titluri? Există în Republica Moldova o legislaţie coerentă şi stabilă privind editarea şi comerţul de carte?

I.C.: - Relaţiile editurii noastre cu statul sunt cele mai şubrede. Din cauza unui funcţionar de stat, Ecaterina Cibotaru, care în faţa unei comisii de selectare a editurilor, ce urmau să participe la tenderul de editare a manualelor şcolare, a spus o minciună – că editura Museum  nu are licenţă de editare – pe atunci nici nu era prevăzută licenţierea, editura a fost exclusă din acel tender. Funcţionarii de la minister au rugat să nu dau în judecată, fiindcă rămân copii fără manuale, şi în felul acesta, n-am putut participa şi noi la această muncă grea, dispunând de un bagaj foarte bogat şi serios de autori.

Ministerul Culturii a răspuns negativ la două propuneri foarte serioase de colaborare: Enciclopedia muzeelor din Moldova, lucrare definitivată în 2002 şi needitată şi Enciclopedia Artişti Plastici din Republica Moldova, lucrare definitivată tot în 2002. Mi s-au părut ofensatoare răspunsurile primite din partea ministrului Păcuraru că Ministerul nu are bani pentru asemenea ediţii, ştiind prea bine că suma fabuloasă de 600 000 lei a fost repartizată pentru nişte ediţii minore. Cum poţi să colaborezi cu asemenea ministere care n-au un concept clar de politică editorială.

Referitor la legislaţie, aş fi de părere că ar fi mai bine s-o lăsăm nemodificată, fiindcă modificările pe care preconiza să le facă actualul parlament puteau să ne ducă la catastrofă.

Pagina precedentă

1 2 3 4

Următoarea pagină